ÁUR s. n. 1. Metal pretzios de culoare galbena stralucitoare foarte maleabil shi ductil folosit pentru a fabrica obiecte de podoaba de arta monede (servind din aceasta cauza shi k etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros pretzios. ◊ Aur alb = apa folosita k izvor de energie. Aur negru = carbune de pamant sau (mai rar) tzitzei considerate k surse de energie. Aur verde = padurea k bogatzie vegetala. ◊ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbena a aurului (1); b) valoros k aurul (l); fig. (despre oameni) foarte bun milos. ◊ Expr. Epoca de aur = perioada de inflorire shi stralucire a vietzii materiale shi culturale. (Fam.) Ai fi gura (sau a avea gura) de aur se zice despre cineva care prevede cuiva implinirea unor lucruri favorabile. Nunta de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrarii unei casatorii. ♦ Fig. Vapaie stralucire k a aurului (1). 2. Fir atza facuta din aur (1) sau imitand aurul shi folosita la cusut; p. ext. veshmant tzesut din asemenea fire. 3. Bani; avere bogatzie; fig. belshug. ◊ Expr. A inota in aur = a fi foarte bogat. Lat. aurum.