áur s. m. Metal pretzios de culoare galbena stralucitoare. Istr. aur. Lat. aurum (Pushcariu 170; CandreaDens. 118; REW 800; DAR); cf. alb. ar it. sp. oro engad. v. prov. aur fr. or port. ouro. Der. aura vb. (rar a auri); aurar s. m. (meshter care lucreaza obiecte de aur; tzigan care cauta pepite de aur; odinioara munceau sub supravegherea marelui armash shi plateau sotziei domnitorului un dram (338 gr.) de aur in chip de contributzie anuala) care Pushcariu 171 shi DAR il deriva direct din lat. aurārius (atragind atentzia apoi k rezultatul normal ar fi *arar Pushcariu Lr. 18 a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. interna in rom. cu suf. de agent ar); aurareasa s. f. (nevasta cautatorului de aur); aurarie s. f. (activitate de aurar; aurire poleire cu aur); aurel adj. (aurit) cuvint artificial inventat probabil de Bolintineanu; auret s. n. (obiecte de aur); auri vb. (a acoperi cu un strat subtzire de aur) care Pushcariu 172 shi DAR il considera drept reprezentant direct al lat. aurire; aurica s. f. (patlagina Lantana Camara); auritura s. f. (aurire); auriu adj. (de culoarea aurului); auros adj. (aurifer). Der. neol. aurifer adj.; auripigment s. m.