AULO- „gaură, cavitate”. ◊ gr. aulos „tub, cavitate, canal” > fr. aulo-, germ. id., engl. id. > rom. aulo-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care trăiesc în cavitățile unor organe aparținînd altor vegetale, fără însă a le parazita; ~stom (v. -stom), adj., cu gură tubulară.