áu conj. 1. Sau ori. 2. Oare? (particula care introduce shi intareshte interogatzia). Mr. au ai. Lat. aut (Diez I 292; Pushcariu 165; CandreaDens. 114; REW 810; DAR); cf. alb. a it. sp. o (sard. a) v. prov. o(z) fr. ou port. ou. Primul sens este rar in limba actuala. Cel de al doilea are o anumita circulatzie actuala deshi limitata; a fost insa adoptat de limbajul poetic k termen consacrat pentru interogatzia emfatica.