ATZITZÁ atzítz vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la foc) A aprinde a face sa arda; a face sa arda mai bine a intetzi a inviora (suflind peste taciuni scuturind cenusha etc.). Atzitza focul shi pune ceaunul de mamaliga. SADOVEANU 21. Mai pennoptat A mers satzitzen vatra foc Sa faca de mincat. COSHBUC P. I 255. Maica ashaza gatejile mosh Nichifor scapara shi indata atzitza amindoi focul. CREANGA P. 130. ◊ Fig. (Complementul exprima o stare sufleteasca un sentiment) A atzitza spiritele. ▭ Cu vorbele acestea... mai tare lea atzitzat dorul de a o vedea. RETEGANUL P. II 7. ♦ Expr. A atzitza focul = a provoca un sentiment sau o actziune care poate avea urmari grave. Decit sa mori mai bine sa ne razbunam. Nu atzitza Jocul Petcule; nu vorbi de razbunare. ALECSANDRI T. 1276. ◊ Refl. Privind la dinsa i satzitza mila. PANN P. V. II 136. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A intarita; (cu privire la animale) a asmutzi. Atzitza ciinii. ▭ Batrina umbla prin case shi atzitza oamenii. DUMITRIU N. 188. ♦ (Cu privire la razboaie) A desfashura o propaganda de invrajbire intre popoare a mentzine o stare de incordare favorabila dezlantzuirii unui razboi de agresiune. Imperialishtii atzitza la razboi. Varianta: atzitzá (NEGRUZZI S. I 143) vb. I.