ATZINTÍ atzintesc vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la ochi p. ext. la privire la cautatura) A indrepta ochii tzinta spre cineva sau ceva a concentra privirea asupra unei fiintze sau a unui lucru a pironi. Cautau cu ochii... atzintitzi dushmanos spre cer. PAS L. I 12. Visam o pescuire minunata stind cu ochii atzintitzi asupra plutei. SADOVEANU N. F. 53. Spinul repede ishi atzinteshte privirile asupra lui HarapAlb. CREANGA P. 233. Ochii mei cen veci la tine Atzintesc a lor lumine. ALECSANDRI P. I 144. ◊ (Cu intervertirea complementelor) Omul nalt shi slab il atzinteshte [pe strain] cu singurul ochi carel avea. SADOVEANU D. P. 155. ◊ Refl. Ochii tutulor se atzintira la maiastra shi marturisira k asha frumusetze... nici cau mai vazut. ISPIRESCU L. 283. ◊ (Rar despre alte organe p. ext. despre om shi manifestari ale lui) SHi eu am vazut cirdurile de dropii cutrierind cu pas masurat shi cu capul atzintit la paza acele shesuri fara margine [ale Baraganului]. ODOBESCU S. III 14. Urechile erau atzintite spre asta cintare nepovestita. POPESCU I 129. Junele a carui atentziune era atzintita la cea mai mica mishcare... auzi shi el acest zgomot. FILIMON C. 44. 2. Tranz. (Cu privire la arme de foc) A indrepta spre o tzinta a ochi. Atzinteshte pushca asupra fiarei. 3. Intranz. (invechit impropriu) A aspira a nazui. a tinde a tzinti. Libertatean fatza lumii a aprins un mindru soare SHacum neamurile toate catra dinsul atzintesc. ALECSANDRI P.A. 81. Varianta: (invechit) atzintá (ALEXANDRESCU M. 26) vb. I.