ÁTZA atze s. f. 1. Fir subtzire (de bumbac de in de canepa etc.) folosit la cusut la fabricarea tzesaturilor etc. ◊ Expr. Cusut cu atza alba se spune despre ceva evident fals mincinos. A intinde atza = a depashi (prin comportare) limita ingaduita. A se tzine sau a sta (numai) in atza sau intrun (ori de un) fir de atza = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi in mare primejdie; (despre viatza) a fi aproape de sfarshit. Al trage atza (la ceva) = a fi manat de un imbold irezistibil (spre o tzinta). Mai multa atza decat fatza se spune despre un obiect zdrentzuit. Nici un cap(at) de atza = absolut nimic. Panantrun cap(at) sau pana la un cap de atza = absolut tot. ♦ (La pl.) Imbracaminte zdrentzuita. 2. Fir care seamana cu atza (1) sau care are intrebuintzarile ei. ◊ Atza zidarului = bucata de sfoara cu plumb la capat servind k indicator al directziei verticale. ♦ Fibra extrasa din tulpina anumitor plante (textile). ♦ Fibra care se desprinde de pastaia unor plante leguminoase (fasole mazare). ♦ (Adverbial) Fara sa se abata din drum drept direct la... Merge atza. ♦ (Pop.) Atza limbii = membrana care uneshte fatza inferioara a limbii cu mucoasa gurii. 3. Fashie de metal subtzire formata in urma ascutzirii pe tocila a unor unelte. 4. Compus: atzademare = a) planta acvatica cu tulpina scurta shi foarte ramificata shi cu flori verzui (Ruppia rostellata); b) peshtishor marin cu corpul filiform cu o singura inotatoare (Nerophis ophidion). Lat. acia.