ÁTZA atze s. f. 1. Fir (de bumbac de in sau de canepa) rasucit subtzire folosit la cusut la fabricat tzesaturi etc. ◊ Expr. Cusut cu atza alba = evident fals mincinos. A intinde atza = a intrece orice masura. Se tzine (numai) intrun fir de atza = abia se mai tzine; fig. a fi in mare primejdie. Al trage atza la ceva = a fi manat de un imbold irezistibil spre o tzinta. A spune din fir panan atza = a spune tot de la inceput pana la sfarshit. Mai multa atza decat fatza = jerpelit. Mai scumpa atza decat fatza sau nu face fatza cat atza = costa mai scump executarea sau reparatzia unui lucru decat valoarea lui; fig. truda multa shi folos putzin. Nici un capat de atza = nimic. Panantrun cap(at) de atza = tot. Viatza cusuta cu atza = viatza grea. ♦ (La pl.) Zdrentze. 2. Orice fir care seamana cu atza (1) sau are intrebuintzarile ei. ◊ Atza zidarului = sfoara cu plumb la capat servind k indicator al directziei verticale. ♦ (Adverbial) Direct la... fara sa se abata din drum. Acea maiestrita shosea... sentinde atza pana la bariera Ploieshtilor (ODOBESCU). ♦ (Pop.) Atza limbii = membrana care uneshte fatza inferioara a limbii cu mucoasa gurii. 3. Fig. Dara subtzire. ♦ (La pl.) Dare baloase care le prezinta uneori zeama de varza. 4. Compus: atzademare = a) planta acvatica cu tulpina scurta shi foarte ramificata shi cu flori verzui (Ruppia rostellata); b) peshtishor marin cu corpul filiform (Nerophis ophidiontares). Lat. acia.