Definitzia cu ID-ul 412648:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
atúnci adv. 1. In momentul acela (uz temporal). 2. In acest caz (uz consecutiv). Var. atunce(a). Mr. atumtzea megl. tuntzea istr. (a)tuntz. Lat. *ad tunc ce (Philippide Principii 92; Cretzu 377; Pushcariu 164; Densusianu Hlr. 171; CandreaDens. 112; DAR). In lat. tirzie apare compusul ad tunc de unde v. ven. toncha cat. adonchs sp. (en)tonces v. port. entom (› port. então). Compara atunceshi adv. (inv. in momentul acela).