atribuire sf [At: MAIORESCU L. 45 / Pl: ~ri / E: atribui] 1 Dare a ceva cuiva k un bun ce i se cuvine Si: acordare asigurare conferire (rar) atribuit¹ (1) (ivr) atribuare (1) atribuat¹ (1). 2 Afirmare de catre cineva a propriului drept de proprietate asupra a ceva Si: arogare (rar) atribuit¹ (2) (ivr) atribuare (2) atribuat¹ (2). 3 (Pex) Considerare a ceva k proprietatea cuiva Si: (rar) atribuit¹ (3) (Ivr) atribuare (3) atribuat¹ (3). 4 (Pex) Considerare a unei calitatzi k proprie cuiva Si: (rar) atribuit¹ (4) (ivr) atribuare (4) atribuat¹ (4). 5 Repartizare a ceva cuiva Si: (rar) atribuit¹ (5) (ivr) atribuare (5) atribuat¹ (5). 6 Punere a unei fapte pe seama cuiva Si: (rar) atribuit¹ (6) (ivr) atribuare (6) atribuat¹ (6). 7 Autoafirmare a cuiva drept cauza unui fenomen Si: arogare (rar) atribuit¹ (7) (ivr) atribuare (7) atribuat¹ (7). 8 Invinuire a cuiva Si: acuzare (rar) atribuit¹ (8) (ivr) atribuare (8) atribuat¹ (8). 9 Recunoashtere a paternitatzii cuiva asupra unei opere Si: (rar) atribuit¹ (9) (ivr) atribuare (9) atribuat¹ (9). 10 Autoafirmare a propriei paternitatzi a unei opere Si: arogare (rar) atribuit¹ (10) (ivr) atribuare (10) atribuat¹ (10).