ATÍNGE atíng vb. III. 1. Tranz. shi refl. A lua contact direct (dar superficial ushor sau in treacat) cu un lucru sau cu o suprafatza. A atins in zbor varful copacilor. 2. Tranz. A lovi a izbi (ushor). La atins pe umar. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bataie. ♦ Refl. shi tranz. Fig. A aduce prejudicii a provoca pagube; a vatama a leza. Sa atins de institutzia justitziei. ♦ Fig. A jigni a insulta a ofensa. ♦ Fig. A impresiona a induiosha a mishca. 3. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit ashi insushi ceva. Nu sa atins de bani. 4. Tranz. A pomeni a aminti a vorbi despre un lucru in treacat. ♦ Refl. (Inv.) A avea o legatura sau o inrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumita distantza (in spatziu sau in timp) sau la o anumita limita. [Perf. s. atinsei part. atins] Lat. attingere.