ATASHÁ atashez vb. I. 1. Tranz. A alatura (vremelnic) printro legatura mai mult sau mai putzin solida pe cineva sau ceva de la sau pe linga cineva sau ceva. Mecanicul a atashat locomotiva la tren. Am atashat decontul la raport. ◊ Eram caprar atashat k instructor la compania a zecea. SADOVEANU O. VI 193. Aceleashi pietre teshite... au fost adoptate pentru acelashi sfirshit in armata romana shi lasate pe seama ostashilor atashatzi pe linga legiuni in calitate de... azvirlitori de pietre. ODOBESCU S. II 145. 2. Refl. A se lega sufleteshte de cineva sau de ceva. Educatoarea sa atashat de copii. ▭ Trebuie sa veghem k in fruntea gospodariilor colective shi intovarashirilor din Republica noastra sa stea oameni cinstitzi oameni ai muncii atashatzi cu trup shi suflet regimului democratpopular cauzei socialismului. GHEORGHIUDEJ GOSP. AGR. 16.