ATACÁ vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnica fatza de o situatzie de o teorie etc.; a critica a acuza. 3. a distruge a mina. ◊ a cere in justitzie anularea sau reexaminarea unei hotarari ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problema un subiect o discutzie). II. intr. 1. a lua initziativa intro intrecere sportiva. 2. a incepe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simtzi jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer)