ASURZÍ asurzesc vb. IV. Intranz. Ashi pierde auzul a deveni surd. Mai Michidutza cind oi chiui eu ai sa asurzeshti. CREANGA P. 154. ♦ Tranz. A face (pe cineva) sashi piarda auzul ai lua auzul; (prin exagerare subiectul fiind un zgomot mare sau sursa zgomotului) a face sa nu mai intzeleaga (k shi cum ar fi surd) a buimaci a ametzi. Nu voia sa asculte nici la pasarelele ce ciripeau de [te] asurzea. ISPIRESCU L. 58. Nu te lasa inima sa taci; asurzeshti lumea. CREANGA A. 71. Sa ne ferim de intilnirea lui daca nu vrem sa ne asurzeasca. NEGRUZZI S. I 238. ◊ Fig. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzeshte melancolic A lor suflet imbatat. EMINESCU O. 1 67. ◊ (Pleonastic) Toata strada en picioare Asurzita de urechi. D. BOTEZ F. S. 58. De urechi mau asurzit. TEODORESCU P. P. 381. ◊ Refl. pas. (Rar) TZi se asurzeau urechile de racnetele surugiilor. PAS L. I 144.