ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste; deasupra. Se apleaca asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) in momentul cand comite ceva (rau). (Substantivat reg.); Cu asupra (de masura) peste masura. 2. (Local) Inspre spre. Ishi atzinteshte privirea asupra lui. 3. In contra; impotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la... despre. Discutzie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) In preajma... aproape de... catre. A sosit asupra noptzii. [Var.: asúpra conj.] Din lat. adsupra.