ASUDÁ asúd vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni shi animale) A secreta sudoare prin porii pielii; a transpira a nadushi. Asuda cumplit; shi noaptea storcea prosoape ude. BART E. 380. Citeodata asuda noaptea shi dimineatza se scula obosit indispus buimac shi cu gura rea. VLAHUTZA O. A. I 90. Deodata dintzii crishcau Din ochishori lacramau Pe trupushor asudau... SHi nimic nu mai ziceau. TEODORESCU P. P. 264. ◊ Expr. A asuda sub limba se zice in bataie de joc despre cei care se pling k le e cald pentru k ar fi muncit din greu cind in realitate nu au facut nimic. ◊ Tranz. Fig. Trecutul meu asuda lacrimi. BENIUC V. 149. ♦ Fig. (Despre obiecte) A se aburi. Ferestrele asuda. Peretzii asuda. ♦ Fig. A scoate aburi. Aburii se ridica molatici in tavan de pe mamaliga ce asuda pe fund. VLAHUTZA O. A. 97. 2. Fig. A se osteni a se obosi a se trudi a se nevoi. Voi carii sintetzi imbolditzi Sprea artelor cultura SHi asudatzi shi va truditzi Muncind literatura. VACARESCU P. 351. ♦ A munci. SHtiintza ishi va pune toate bunurile in slujba celor ce asuda. CAMILAR TEM. 78. Cind a venit vremea secerishului Obaienii asudau pe lanurile Mindreshtilor. SANDUALDEA U. P. 99. Prez. ind. shi: (neobishnuit) asudez (DELAVRANCEA H. T. 36).