ASTUPÁ astúp vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. Ashi astupa urechile = ashi pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide a bara o intrare o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza k sa scutura Trupul k mia astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A shterge a face sa dispara o urma. Lat. *asstuppare.