ASTRUCÁ astrúc vb. I. Tranz. (invechit shi regional) 1. A ingropa a inmorminta. Daca pier sa ma astrucatzi uitind locul unde am pierit shi undeoi fi ingropat. SADOVEANU F. J. 549. Pe arcashii mortzi... intro groapai astrucara. NEGRUZZI S. II 88. 2. A acoperi a inveli. (Refl. pas.) Vinturi mari au aburat Florile sau scuturat SHi urme sau astrucat. HODOSH P. P. 64. ◊ Refl. Mamapadurii... pre o ureche se culca shi cu alta se astruc. La HEM. ◊ (Fig.) Pusei dorul capatii SHi cu gindul mastrucai. HODOSH P. P. 66.