ASTRO „astru planeta corp ceresc; astral cosmic”. ◊ gr. astron „stea astru” > fr. astro germ. id. it. id. engl. id. > rom. astro. □ ~biolog (v. bio v. log) s. m. shi f. specialist in astrobiologie; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza viatza de pe alte corpuri cereshti; ~blast(v. blast) s. n. celula gliala triunghiulara cu expansiuni citoplasmatice implantate pe peretzii vaselor din apropiere; ~centru (v. centru) s. n. centrozom*; ~cit (v. cit) s. n. celula nevroglica in forma de stea atashata de vasele sanguine cerebrale shi ale maduvei spinarii; sin. celula Cajal; ~dom (v. dom) s. n. cupola transparenta a marilor aeroporturi; ~drom (v. drom) s. n. cosmodrom*; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. ansamblu de tehnici fotografice utilizate in astrofizica; ~fotometrie (v. foto v. metrie₁) s. f. shtiintza a masurarii intensitatzii luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo v. logie₁) s. f. geologie a corpurilor cereshti; ~gnozie (v. gnozie) s. f. ramura a astronomiei care studiaza ashtrii shi constelatziile denumirea shi pozitziile lor reciproce; ~graf (v. graf) s. n. 1. Instrument care serveshte la observarea ashtrilor shi la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul caruia se fotografiaza spectrele ashtrilor; ~grafie (v. grafie) s. f. ramura a astronomiei care se ocupa cu descrierea ashtrilor; ~ida (v. id) s. f. curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteshte intrun cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. latrie) s. f. adoratzie a ashtrilor; ~log (v. log) s. m. shi f. persoana care practica astrologia; ~logie (v. logie₁) s. f. pseudoshtiintza care ishi propune sa prezica destinul omului dupa pozitzia shi dupa mersul corpurilor cereshti; ~metrie (v. metrie₁) s. f. ramura a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a pozitziei ashtrilor shi a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. metru₁) s. n. aparat fotometric utilizat la masurarea shi la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. naut) s. m. persoana care exploreaza spatziul cosmic; ~nautic (v. nautic) adj. referitor la studiul navigatziei cosmice interplanetare; ~nom (v. nom₁) s. m. specialist in astronomie; ~nomie (v. nomie) s. f. shtiintza care se ocupa cu studiul corpurilor cereshti shi cu legile mishcarii shi evolutziei lor; ~scop (v. scop) s. n. telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumara a boltzii cereshti; ~scopie (v. scopie) s. f. examinare a boltzii cereshti; ~sfera (v. sfera) s. f. corpuscul filamentos transparent shi stelat care inconjoara centrosfera unei celule in cariocineza; ~spectrografie (v. spectro v. grafie) s. f. parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cereshti; ~spectroscopie (v. spectro v. scopie) s. f. cercetare a spectrelor ashtrilor pentru a se deduce componentza shi starile lor fizice.