ASTIMPARÁ astimpar vb. I. 1. Refl. A se linishti a se potoli a se cumintzi; a nu mai necaji pe cineva al lasa in pace. Spunetzi SHutzuleshtilor sa se astimpere! a trimis vorba Cuza. PAS L. I 107. Doamne Davide cum nu te mai astimperi! De ceai scos baietul din casa pe vremea asta? CREANGA A. 24. De nu tei astimpara strig foc! ALECSANDRI T. 203. 2. Refl. A se calma a se ogoi. Andrei SHchiopul.. se astimparase sub shandramaua morii in chilia lui. SADOVEANU N. F. 118. Ducinduse oaspetzii nuntashi pe acasa shi astimparinduse toate sau dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA P. 21. Se boceau de nu se mai puteau astimpara. ISPIRESCU L. 329. 3. Tranz. A domoli. Soarele zapusheshte firea... aerul joaca fierbe shi mei un pic de adiere nu astimpara arsura. DELAVRANCEA S. 221. De cetzi astimperi pasul? COSHBUC P. I 168. ♦ (Invechit shi regional; cu privire la lichide prea calde sau prea reci) A tempera a stimpara. (Refl. pas.) Sa se astimpere [apa cea fierbinte] cu alta apa rece. DRAGHICI la TDRG. ♦ (Cu privire la o necesitate fiziologica sau psihica) A face sa inceteze a tempera a potoli. Sa mai stam cu risul shi sa astimparam altora plinsul! PAS L. I 138. Mam dus pina la shipot k sami astimpar arshitza. SADOVEANU N. F. 119. Pe furish sa cat la ea Sami astimpar dragostea. PAUNPINCIO P. 55. ♦ (Cu privire la o natziune un popor o multzime) A reduce la inactziune a face inofensiv a supune. Chinurile shi ucisurile de care vorbeshti nau astimparat poporul. SADOVEANU N. F. 108.