ASTERÍSC s.n. (< fr. astérisque, cf. lat. asteriscus, gr. asteriskos „steluță”): semn tipografic convențional, în formă de steluță (*). Este folosit în două feluri: 1. înaintea undi cuvânt său a unei forme gramaticale, arată că acestea sunt neatestate. Astfel, *molliare este un cuvânt latin neatestat, care stă la baza rom. muia, fr. mouiller, sp. mojar, port. molhar. 2. după un cuvânt arată că la subsolul paginii există o notă explicativă (de exemplu: transformare*); de asemenea, că noțiunea (sau autorul) marcată cu a. (în unele dicționare de specialitate) este tratată într-un articol independent în cuprinsul acestora.