ẮSTA² ÁSTA ashtia astea pron. dem. (In vorbirea obishnuita shi familiara) 1. (Referinduse la cineva sau ceva din apropiere sau despre care sa vorbit inainte) Acesta aceasta. Uf! Ce anost! Cinei asta? intrun coltz se intreaba doua. VLAHUTZA O. A. 77. Cu asta cum vaz eu nu merge k de! cu fitecine; ia mai bine sa ma iau eu cu politica pe linga el sa mil fac cumatru. CARAGIALE O. I. 91. Ei dragul tatii ashai k sa implinit vorba ceea: aparama de gaini k de ciini nu ma tem? Ce fel de vorbai asta tata? zise fiusau rushinat. CREANGA P. 188. ◊ (Cu nuantza de dispretz) Cu astia o savem o data shio data o rafuiala! DESHLIU G. 10. ◊ (Cu nuantza peiorativa sau glumeatza) De ashtia miai fost? ♦ (Cu forma feminina shi sens neutru) Ceashi discutat voi intre voi asta vreau sa aflu. SAHIA N. 78. Lasa astea acum. ISPIRESCU L. 37. Naframa ta cea noua Era rupta baden doua. Asta mindro nui asha; Nui rupta naframa mea Cii rupta inima ta! JARNÍKBIRSEANU D. 256. Din asta i sa tras asta a fost pricina care ia adus o neplacere o suferintza etc. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = cu toate acestea totushi. Pentru asta = de aceea. Cum se poate... sa stea omul trei zile la poarta mea...? Pentru asta va platesc eu simbrie? Pentru asta va am eu la mine pe procopseala? ISPIRESCU L. 44. Cu asta = in acest mod fel. Cu asta am vrut sami rastorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGA P. 196. ◊ Expr. Asta e! sau astai! = a) iata care e cauza! asta e pricina! Tu eshti copila asta e... EMINESCU O. I. 176; b) ce se potriveshte! Astai asta! = iata lucru de capetenie! acesta este momentul hotaritor! acui acu! v. acu. Astai asta! Din ceaslov shi psaltire... sa treci la gramatica shi inca ce gramatica! CREANGA A. 87. Cei asta (de...)? = ce inseamna lucrul asta? cum de face (k...)? cum se explica? Cei asta de ai intirziat atita? ▭ Dar cei asta codru des?... Vara verde shi frumos. Iarna putrezeshti pe jos! JARNÍKBIRSEANU. D. 224 Asta e! sau astai! = asha e! Astai shtiut! (sau shtiuta) = este lucru bine cunoscut. Astai inca una! sau asta incai una! v. unul. 2. (Cu forma feminina shi sens neutru urmind dupa o descriere o constatare o afirmare etc. shi rezumind cele spuse mai inainte) Asha ceva. Sa umblatzi numai asha frunza frasinelului toata viatza voastra shi sa va laudatzi k sintetzi feciori de crai asta nu miroase a nas de om. CREANGA P. 188. Expr. Una k asta = un astfel de lucru asha ceva. Se poate una k asta? a intrebat tata cu mirare. SADOVEANU N. F. 16. Nu putea crede el una k asta. ISPIRESCU L. 20. Sa cuget eu om batrin la una k asta! CREANGA P. 83. Forme gramaticale: gen.dat. sg. astuia asteia shi gen.dat. pl. astora.