asogá asog vb. tranz. (reg.; inv.) 1. A da aluatului forma painii inainte de a o baga in cuptor. 2. A framanta aluatul din care se face painea (in Mara Hoteni Onceshti). 3. A rupe aluatul shi al potrivi cu mainile k sa intre in tava pentru copt (in Budeshti Berbeshti Vad Sacel Petrova Visheu cf. ALRRM 1971: 523): „Aluat de grau asogand” (Barlea 1924: 85); „Ba eu numa am vazut / Asogand colac de grau” (Papahagi 1925: 271). (Trans. Nord shi Maramuresh v. ALR 1965: 1.056). Din a protetic + soga (var. a lui soage „a modela aluatul” < lat. subigere „a indrepta a impinge in sus; a framanta”) (MDA).