ASIGURÁ asígur vb. I. Tranz. 1. A constitui (in conditzii determinate gratzie calitatzilor care le poseda sau activitatzii care o desfashoara) o garantzie pentru infaptuirea unui lucru; a face k infaptuirea sa fie sigura a pregati in mod sigur durabil; a garanta. Faurirea shi intarirea statului de democratzie populara prietenia shi aliantza cu marea Uniune Sovietica sprijinul shi ajutorul ei dezinteresat shi fratzesc asigura independentza suveranitatea de stat dezvoltarea shi inflorirea Republicii Populare Romine. CONST. R.P.R. 6. Oamenilor muncii cetatzeni ai Republicii Populare Romine fara deosebire de natzionalitate sau rasa le este asigurata deplina egalitate de drepturi in toate domeniile vietzii economice politice shi culturale. CONST. R.P.R. 38. Se cuvine k vinatorul... sa dea nevinovatzilor sai adversari un ragaz ce in curind i va asigura tot lui o spornica shi mai dainuitoare izbinda. ODOBESCU S. III 38. 2. A incredintza pe cineva despre un lucru. Ma asigurat varul Iancu... k se pregateshte un proiect de biruri. ALECSANDRI T. I 304. 3. A incheia un contract de asigurare a unui bun. Asigur casa impotriva incendiului. ◊ Refl. (Obiectul asigurarii este viatza) Mam asigurat la «Asigurarile de stat». Prez. ind. shi: (invechit) asigurez (NEGRUZZI S. III 184 ALEXANDRESCU M. 211).