ashteptá (ashteptát ashteptát) vb. 1. A sta undeva pentru a fi de fatza a adasta. 2 A fi gata a fi pregatit. 3 A conta a se bizui pe cineva a spera. Mr. ashteptu megl. shtet istr. ashteptu. Lat. *adspectāre prin intermediul unei forme asimilate *astectāre (MeyerLübke Gramm. I 469; Densusianu Rom. XXXIII 274; Pushcariu 145; REW 3039; CandreaDens. 104; DAR); cf. it. aspettare (tarent. astittare calabr. astettare sicil. astittari sard. isettare). Mr. ashtiptare inseamna in acelashi timp „a ashtepta” shi „a primi a avea oaspetzi” acceptzie dubla care Pushcariu 150 shi DAR o explica prin contaminarea cu lat. exceptare sau cu alb. përes „ashtept” shi „primesc”; mai probabila este evolutzia normala de la „ashtept oaspetzi” la „am oaspetzi” cf. fr. j’attends des amis. Geheeb 17 propune etimonul lat. exceptare. Der. ashteptator adj. (plin de sperantza); neashteptat adj. (care survine brusc surprinzator).