ASEMANÁ aséman shi (3) asemanez vb. I. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau mai rar la dativ) 1. Refl. A avea aceeashi structura sau acelashi caracter cu altcineva sau altceva a fi la fel analog similar cu cineva sau cu ceva; a semana. Atit de frageda teasemeni Cu floarea alba de ciresh. EMINESCU O. I 117. Pasarea numita de latini «turdus»... se aseamana cu mierla. ODOBESCU S. III 26. Cu cine te aduni te asemeni. 2. Tranz. A socoti la fel cu altul a asheza pe acelashi plan a compara a asemui a asimila. Gardul in copilarie Veshnic lam asemanat Cun nebun carea plecat Razna pe cimpie. COSHBUC P. I 261. ◊ Refl. pas. Este un sunet carui altul nu se poate asemana. NEGRUZZI S. I 243. ◊ Refl. (In forma asamana) Tu vrei un om sa te socotzi Cu ei sa te asameni? Dar piara oamenii cu totzi Sar nashte iarashi oameni! EMINESCU O. I 177. 3. Tranz. (Invechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul a aduce la acelashi nivel a nivela a netezi. (Refl. pas.) Daca fatza drumului nu este neteda se asemaneaza umplind cu pamint tocurile in care ar putea sa se stringa apa. I. IONESCU M. 318. ◊ Expr. A asemana (o cladire) cu pamintul = a distruse cu desavirshire a face asemenea (sau una) cu pamintul. Era atunci Tirgovishtea orash foarte mare... Ale lui maretze ziduri vremea lea ruinai shi lea asemanat cu pamintul. BALCESCU O. II 99. Varianta: asamaná asáman vb. I.