ARTICULÁTZIE articulatzii s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe oase; incheietura; locul acestei legaturi. Articulatzia miinii. ♦ (Tehn.) Sistem de legatura intre doua corpuri solide ingaduind rotatzia lor in jurul unei axe sau in jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare (1). ◊ Baza de articulatzie = modul de articulare a sunetelor caracteristic pentru o anumita limba sau un anumit dialect; sistemul pozitziilor shi mishcarilor organelor fonatoare caracteristic vorbitorilor intro anumita limba sau intrun anumit dialect. Pronuntzat: tzie.