ARTICULÁTZIE articulatzii s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide care permite rotatzia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. 3. Rostire clara shi corecta a vocalelor shi consoanelor in cantul vocal; p. ext. executzie clara shi frazare exacta in muzica instrumentala. Din fr. articulation lat. articulatio onis.