ARTICULÁTZIE s.f. 1. Incheietura legatura (mobila) intre oase. ♦ Legatura intre doua corpuri solide care permite rotirea lor in jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronuntza de a rosti un sunet; pronuntzare a unui sunet; articulare. ◊ Baza de articulatzie = modul de pronuntzare a sunetelor care se face intrun anumit fel in fiecare limba sau dialect. [Gen. iei var. articulatziune s.f. / cf. fr. articulation lat. articulatio].