aróma (aróme) s. f. Mireasma parfum. Mr. aruma. Ngr. ἄρωμα (Roesler 664; Murnu 7) probabil intrat in sec. XV sau XVI prin intermediul terminologiei religioase. Der. aromata s. f. (aroma esentza aromatica) din gr. ἀρώματις; sau din sl. aromatŭ; aromatic adj. din fr. aromatique; aromatiza vb.; aromeala s. f. (inv. ispita; stare de somnolentza de somn ushor); aromi vb. (a seduce a ispiti; a atzipi a adormi). Etimologia lui aromi „a dormi” prezinta dificultatzi semantice care DAR nu le explica suficient; dar este shi mai dificila cea propusa de Cihac II 195 plecind de la cr. žmiriti „a inchide ochii”.