armonice sunete ~ (armonicele unui sunet fundamental) (fr. sons harmoniques; germ. Obertöne Aliquottöne; engl. overtones) vibratzii* sinusoidale a caror frecventza* este un multiplu intreg al unei frecventze fundamentale. Se constata practic k o coarda* de instr. muzical (pian vcl. etc.) vibreaza nu numai in intregul ei (emitzand sunetul numit fundamental*) dar shi pe portziuni (simultan 1/2 1/3 1/4 etc. din lungimea ei) producand sunete tot mai inalte numite a. sau simplu armonice. Notand cu f frecventza sunetului fundamental sunetele seriei a. au frecventza 2 f (dubla) 3 f (tripla sh.a.m.d.). Seria primelor 16 a. ale sunetului fundamental do = 66 Hz* (in gama* naturala) prezinta aspectul din ex. 1. (Numai pentru claritate s.a. au fost scrise succesiv); in realitate producinduse simultan cu sunetul fundamental ele ar trebui scrise pe aceeashi verticala concretizand vechea afirmatzie: „orice sunet muzical este de fapt un acord*”). Executand la pian sunetul do = 66 Hz (care in gama temperata are f = 654 Hz) shi tzinand clapa apasata o ureche exercitata ascultand cu atentzie poate distinge bine in special a. cu numerele de ordine 3 5 shi 6. A. 4 5 shi 6 formeaza acordajul maj. perfect in stare directa shi in pozitzie (3) stransa. A. 7 11 13 shi 14 nu suna exact k notele cu care au fost transcrise. Cele notate cu semnul „+” au frecventza putzin mai mare iar cele notate cu semnul „” au frecventza ceva mai mica. Intensitatea (1) cu care sunt produse a. descreshte odata cu inaltzimea (1) lor dar nu in mod regulat. Natura coardei modul de excitare a vibratziilor (prin arcush lovire sau altfel) caracteristicile cutiei de rezonantza* a instr. considerat etc. creeaza diferentze intre intensitatzile a. unele fiind mai slabe iar altele putand chiar lipsi. Coloana de aer din tuburile sonore deschise (fl. fluier) vibreaza in felul coardelor pe cand cea din tuburile sonore inchise (cl. nai) vibreaza astfel incat un sunet fundamental este insotzit numai de a. de ordin impar (3 f 5 f 7 f etc.). A. prezente in spectrul unui sunet shi intensitatea fiecaruia determina global senzatzia de timbru* proprie instr. considerat dupa care acesta poate fi recunoscut cu urechea. Sunetele fundamentale ale unor instr. muzicale k placile membranele vergile etc. sunt shi ele insotzite de sunete superioare provenite tot din vibratziile partziale. Aceste sunete nu fac insa parte din seria a. adica frecventzele lor nu sunt multipli intregi ai frecventzei sunetului lor fundamental. (Ex. 2: partzialele care insotzesc sunetul fundamental al unei vergi din care se poate face un trianglu*). ♦ Existentza a. a fost descoperita pe vremea lui Mersenne sau chiar de catre acesta. Fenomenul respectiv a fost expus in forma shtiintzifica de Sauveur creatorul acusticii* muzicale. Rolul a. in formarea timbrului a fost fundamentat de Helmholtz (18211894). Acelashi invocand fenomenul batailor* acustice produse intre a. sunetelor intervalelor* muzicale a elaborat o teorie explicativa a genezei raportului consonantza* disonantza*. Sin.: sunete partziale concomitente sau superioare. V. armonie; dualism; functzie (1).