áripa (pi) s. f. 1. Organ care serveshte la zbor. 2. Simbol a tot ce strabate spatziul cu repeziciune. 3. Ocrotire protectzie. 4. Piesa de aparat care prezinta asemanare cu aripa pasarilor. 5. Capat flanc al unei trupe dispuse in ordine de bataie. 6. Parte laterala a unei cladiri. 7. Parte a unui automobil care seamana cu o aripa. 8. Paleta a rotzii unei mori de apa. Mr. aripa areapita megl. (i)aripa. Lat. ālĭpēs „inaripat” probabil aplicat la inceput la obiectele care prezentau vreo asemanare cu aripile pasarilor (k de ex. paleta rotzii hidraulice) shi apoi generalizat in locul lat. ala. Cf. calabr. alapa prov. aubo arbro fr. aube v. cat. álep sp. álabe toate cu sensul spaniol care coincide cu sensul 8; cf. shi cors. álaba „oblon” shi port. aba „margine”. Mai multe materiale in Corominas I s. v. álabe. Etimologia alipes propusa de Densusianu Hlr. 30 este pentru REW 310 „begrifflich unmöglich”. Evolutzia semantica prezinta in mod cert dificultatzi; in ciuda acestui fapt aceasta ipoteza pare insa mai plauzibila decit celelalte. Dupa Pushcariu 123 „unbekannt obwohl im ersten Teil des Wortes ala zu erkennen ist”. Acelashi autor in DAR sa decis in favoarea lat. alapa „palma lovitura” (etimologie acceptata shi de REW 319 explicata de Diculescu Elementele 435 k un der. de la ala cu suf. αφος sau ιφος a carui necesitate nu ni se pare clara); dar trecerea semantica de la „palma” la „aripa” este mai greu de explicat decit decit pe cea care am sugerato mai sus. Celelalte ipoteze sint mai curind fanteziste: din mag. röp „pana penaj” (Cihac II 476); din gr. ῥιπή „inceput pornire” (Roesler 564); de la un der. verbal *alipare de unde alt der. postverbal *alipa (Pascu I 39; Beiträge 7; Etimologii 17); de la ala cu suf. ip (Pascu Arch. Rom. VI 325); din fondul anterior limbilor indoeuropene in legatura cu arab. risa shi cu dravidiana (Lahovary 313). Der. aripa vb. (a inaripa a da aripi; a speria o pasare cu pushca); ariparitza s. f. (oaie care merge de obicei departe de turma); aripat adj. (inaripat); aripi vb. refl. (despre copii a avea convulsii boala atribuita in credintza populara faptului de a fi mincat aripi de pasare); aripioara s. f.; aripos adj. (inaripat); inaripa vb. (a da aripi a insufletzi).