ARGUMÉNT (< fr. lat.) s. n. 1. Ratzionament sau p. gener. orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functzii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala shi dreapta care uneshte originea cu afixul unui numar complex masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ. LOG.) Denumire pentru unele ratzionamente concrete din istoria logicii shi filozofiei care prezinta un interes special: a. ontologic introdus de Anselm pentru a demonstra existentza lui Dumnezeu preluat apoi de Decartes; a. indoielii formulat de catre Decartes in vederea ashezarii cunoashterii pe baze sigure; a. bastonului incercare de a sili prin fortza pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana argumentare falsa prin referirea la calitatzile persoanei fara legatura logica cu ideea in discutzie; a. relativ la ignorantza bazat pe ignorantza interlocutorului; a. relativ la mila in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatzii (caz particular) cind cineva se refera la acordul majoritatzii.