ARGINTÁ argintez vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subtzire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupa. ◊ Fig. A face sa aiba luciul sau stralucirea argintului. Treceau mai apoi mindri printre casele satului shi rasaritul le arginta coasele. CAMILAR N. II 385. Varianta: (invechit) argintí (EMINESCU O. I 45) vb. IV.