ARGÍNT (13) s. n. (2) argintzi s. m. 1. Metal pretzios cu duritate scazuta de culoare albacenushie stralucitoare. Vinzatorii din pravalie le aduc pe tavi de argint o farfurioara cu sherbet. PAS L. I 83. Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COSHBUC P. I 55. Flori de tei el aren parui SHi la shold un corn deargint. EMINESCU O. I 103. ◊ Fig. In parul meu salbatic A prins ninsoarea firelor deargint. BENIUC V. 38. Toamna cua ei alba frunte... A lasat argint pe munte SHi rugina pe paduri. TOPIRCEANU S. A. 22. Din ochii ei albashtri shi mari curgeau shiroaie de margaritare apoase pe o fatza mai alba k argintul crinului. EMINESCU N. 4. ◊ Nunta de argint = aniversare a 25 de ani de la casatorie; petrecere organizata cu acest prilej. 2. (La pl.; rar) Bani. Mari bogatani fiare flamindensetate De aur deargintzi de bucate. BENIUC V. 153. Vrei pacea sa o aperi de furi shi de vicleni? Fintini fa sa tzishneasca tzitzeiul la Moreni SHi nu uita! Mai vajnici decit ai lor argintzi E munca ta sint stropii sudorilor fierbintzi. JEBELEANU P. 13. 3. (In expr.) Argintviu = mercur. Nu se afla pe lume peshti k cei din apa Moldovei... luminoshi shi iutzi k argintulviu. SADOVEANU N. F. 30. Cind ai shti cit i de vesela... fiica mea cai vine logodnicul! Parca are argintviu intrinsa. ALECSANDRI T. 997. ◊ Fig. Feciorii starostelui incepura sa se mishte cu o harnicie al carei argint viu nici nu se banuia a fi in madularile lor mari. SADOVEANU F. J. 466.