ARGÍNT (lat. argentum) 1. S. n. Element chimic (Ag; nr. at. 47 m. at. 10787 p. t. 960 °C p. f. 2.180 °C duritate 27). Metal pretzios alb lucios moale maleabil shi ductil cu cea mai mare conductibilitate electrica shi calorica dintre elemente. Se gaseshte in stare nativa shi sub forma de combinatzii (sulfura clorura) in special in galenele argentifere. Este inoxidabil. In combinatzii functzioneaza monovalent. Se utilizeaza pentru confectzionarea de podoabe obiecte uzuale instrumente medicale la fabricarea oglinzilor in fotografie la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ♦ Nunta de a. = a douazeci shi cincea aniversare a casatoriei. ♦ (FARM.) A. coloidal = antiseptic obtzinut prin reducerea azotatului de argint cu sulfat de feros; pulbere granuloasa neagraverzuie sau lamele cenushii cu 70 la suta argint coloidal; colargol. Argint viu = a) (pop.) mercur. b) (fam.) om iute sprinten plin de energie. 2. S. m. (La pl.) Bani.