ARÉST aresturi s. n. 1. Detzinere sub paza legala a unei persoane care a savirshit (sau este banuita k a savirshit) o infractziune; arestare. Va porunci... k arestul vagabondului sa fie lungit pe doua saptamini. PAS L. I 48. [Judecatorul] a condamnato la cinsprezece zile de arest. PAS L. I 121. ◊ Arest preventiv v. preventiv. 2. (Concretizat) Loc unde sint tzinutzi cei arestatzi. V. carcera inchisoare. Se repezi intrun suflet la arestul subprefecturii. BUJOR S. 47. A doua zi sa deshteptat intro odaie umeda din arestul politziei. VLAHUTZA O. A. 154.