arénda (de) s. f. Cedare temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri. Var. (Trans.) arinda (Olt.) arinda (Mold. Trans.) orinda. Lat. med. arenda intrat tirziu probabil in sec. XVIII shi pe mai multe cai in acelashi timp; (cf. mag. árenda bg. sb. pol. rus. arenda rut. arenda oranda). Cf. Cihac II 3; Hasdeu 1540; Berneker 30 care pornesc de la etimoane sl.; Sanzewitsch 197 care se bazeaza pe rusa; Gáldi Dict. 83 care pleaca de la mag. Densusianu Hlr. 148 shi Pushcariu 121 considerau k arinda deriva direct din lat. *arrendare (sard. arrendare sp. arrendar) ipoteza putzin probabila; i pare mai curind k in orinda prin analogie cu cel din rind shi (o)rindui. Var. moldoveneasca orinda care reproduce fonetismul rut. (cf. Miklosich Fremdw. 75) a ajuns sa insemne „circiuma” deoarece in trecut circiumile shi hanurile din localitatzi erau date in arenda de catre marii proprietari shi producatori. Der. arenda vb. (a da sau a lua in arenda); arendash s. m. (persoana care ia in arenda fermier); arendashesc adj. (propriu unui arendash); arendashi vb. (a arenda); arendashie s. f. (arendare; ocupatzie de arendash); arendashitza s. f. (nevasta de arendash); arendashoaica s. f. (nevasta de arendash); arendator s. m. (arendash); orindar s. m. (circiumar); orindarie s. f. (arendare).