ARCÁN¹ arcane s. n. Latz pentru prinderea sau pentru priponitul vitelor. Zaporojenii au prins cu arcanele citziva harmasari tineri. SADOVEANU N. P. 272. Vacarii impresuratzi de cini umblau calari alergau inainte se intorceau ghioagele shi arcanele zburau prin rumeneala inserarii shi aduceau la cirduri vitele fugare. SADOVEANU O. I 268. Spune spune barba sura Caishorii cum se fura Cum se iau din batatura Pe negura SHi pe bruma? Cu ochiul arcanului. TEODORESCU P. P. 299. ◊ Expr. A prinde sau a ochi (pe cineva) cu arcanul = (in trecut in regimul feudal) a prinde a lua cu fortza in armata; fig. a aduce a lua (pe cineva) cu fortza. Umblam shi eu k tot ciobanul Cu fluierul pe linga oi Cind ne ochira cu arcanul Pe mine shinca pe vreo doi. IOSIF V. 83. Pe baditza Vasile il prinsese la oaste cu arcanul il cetluiau acum zdravan shil puneau in citushi sal trimeata la Piatra. CREANGA A. 8. ♦ (Invechit) Funie lunga cu un latz la unul din capete folosita odinioara k arma de razboi. Totzi calari shi inarmatzi Cu sagetzi cu buzdugane SHi la briie cu arcane. ALECSANDRI P. P. 207.