ARCA s. f. (Mold. TZR) Protector inalt demnitar al Portzii care sprijinea pe domnii romani. A: [MateiVoda] dedesa shtire shi la arcalele sale ce avea la imparatzie de sila cei facea VasilieVoda. M. COSTIN. B: Auzind SHtefanVoda de moartea arcalii lui shi a nadejdii lui... sau intristat pina in suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pirish (?) MARDARIE 246. Hodatai (do). Solitoriu. Impacatoriu. Arca. MARDARIE 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator urator.