ÁRBORE arbori s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid shi ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac. SHi tacu zarind para roshie a luminarii pe delushor la fereastra intre arbori. CAMILAR N. I 90. Cind a trecut dincolo de poiana shi a dat intre arbori... numai iata cai sare iepuroiul de dimineatza. SADOVEANU P. M. 72. ◊ Compuse: arboredepiine = planta arborescenta din familia moraceelor al carei fruct incalzit are miezul asemanator cu acela al piinii (Artocarpus incisa); arborele vietzii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala shi cu frunze verzi solzoase din care anumite specii cresc cultivate shi in tzara noastra (Thuia occidentalis); b) fig. figura reprezentind evolutzia omului dea lungul existentzei lui individuale (dupa virsta). ♦ (Rar) Pom. Din arbori atirnau manunchiuri de fructe mere rumene pere verzi shi prune albastrii. SADOVEANU O. II 8. 2. Fig. (Numai in expr.) Arbore genealogic = filiatzia membrilor unei familii cu indicarea gradului de inrudire dintre ei reprezentata adesea printrun arbore ale carui ramuri inchipuie pe descendentzi. V. genealogic. 3. (Frantzuzism) Catarg. Arborele mare = catargul principal. 4. Organ de mashina care primeshte shi transmite mishcarea prin rotatzia in jurul axei sale. Arborii de transmisie se fac din otzel rezistent shi omogen. Arboremotor = organ de mashina al unui motor care fiind pus direct in mishcare de mashina motrice transmite mishcarea de rotatzie de la aceasta la sistemul antrenat. Variante: árbor (EMINESCU O. I 133) (invechit) árbure (NEGRUZZI S. II 14) s. m.