ARATÁ arắt vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intentzionat privirilor cuiva; a da la iveala a lasa sa se vada. ◊ Expr. (Refl.) A se arata doctorului = a se duce sa fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printrun gest) persoana sau lucrul asupra caruia se atrage atentzia. ◊ Expr. A arata (cuiva) usha = a da (pe cineva) afara dintrun loc. A arata (pe cineva) cu degetul: a acuza a supune oprobriului public. ♦ A indica o masura o directzie etc. ♦ A indica ora minutele shi secundele. 3. Tranz. A da o explicatzie a explica a face o expunere (pentru a lamuri a dovedi a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Itzi arat eu tzie! se spune pentru a amenintza pe cineva. 4. Tranz. shi refl. A (se) manifesta a (se) exterioriza (prin vorbe gesturi atitudini). ♦ Tranz. A da dovada de...; a dovedi. ♦ Intranz. A parea (dupa infatzishare); a avea o anumita infatzishare. ◊ Refl. unipers. Se arata a fi vreme buna. 5. Refl. A aparea a se ivi (pe neashteptate). Lat. *arrectare.