ARÁR adv. (In opozitzie cu adesea adeseori) Rar rareori. Arar se rataceshte [pe balta] glas de om. DRAGOMIR in POEZ. N. 194. Petre... indemna iepele arar cu un plescait de limba energic. REBREANU R. I 215. Arar se vede fire de om trecind prin sat. DELAVRANCEA S. 5. Arar se afla pe tron marinimia. MACEDONSKI O. I 248.