ARAMEEÁN, -Ă, arameeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații semitice nomade care au trăit în Antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-ean. – Var.: arameán, -ă adj.] – Din fr. araméen. corectată