ARÁMA (2) aramuri s. f. 1. Metal de culoare roshiatica foarte maleabil bun conducator de caldura shi de electricitate folosit in cazangerie in galvanizare la confectzionarea firelor electrice shi in aliaje; cupru. Vocile noastre... Vor despica tzarile albastre Cu cintece noi K nishte goarne de arama. BENIUC V. 128. Se bate miezul noptzii in clopotul dearama. EMINESCU O. I 203. ◊ Fig. De treci codrii de arama de departe vezi albind SHauzi mindra glasuire a padurii de argint. EMINESCU O. I 85. ◊ Expr. Ashi da arama pe fatza sau ashi arata arama = ashi arata fondul ascuns al firii sale. Lasal sa vie sashi arate arama shi pe urma iom ziceo. PAS L. I 50. [Zeul] ishi dete arama pe fatza caci prinse a mai prigoni lumea o toana. ISPIRESCU U. 87. ◊ Fig. (In metonimii) a) Clopot. Lung intona arama cobitoare Sonorul imn funebru al celor care mor. MACEDONSKI O. I 254. b) Tun. SHi cind auzii glasul aramei tunatoare. SHi cind vazui silitra de fulger purtatoare... Electrica schinteie simtzii. ALEXANDRESCU P. 144. c) (Cu sens colectiv) Monede. Anticarul la patimai supus Culege vecheaarama ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU P. 149. 2. (La pl.) Obiecte mai ales vase facute din arama (1). Zgomotul sec al roatelor fara shini balangaitul aramurilor k nishte clopote dogite imprashtie deznadajduirea in lungul tzinuturilor [la venirea turcilor]. DELAVRANCEA S. 202. SHaluri bani argintarii aramuri haine muiate numai in fir... cazura in stapinirea oshtirilor lui Mihai. ISPIRESCU M. V. 15.