Definitzia cu ID-ul 407268:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ará (ár arát) vb. A rasturna cu plugul brazdele de pamint. Mr. megl. ar istr. oru. Lat. arāre (Pushcariu 105; CandreaDens. 67; REW 508; DAR); cf. it. arare v. prov. sp. port. arar v fr. arer. Cf. arat arator aratura. Der. arat s. n. (actziunea de a ara aratura). Der. neol. arabil adj. din fr.