APUCÁ apúc vb. I. I. 1. Tranz. A prinde a lua a inshfaca a inhatza (cu mana). ♦ A pune mana (in graba) pe ce are la indemana; a lua ashi insushi ceva la repezeala. ◊ Loc. adv. Pe apucate = in mod superficial cand shi cand in graba. ◊ Expr. (Intranz.) (Care) pe unde apuca = (care) pe unde nimereshte. 2. Refl. A se prinde a se agatza a se tzine (cu mainile) de ceva sau de cineva. 3. Tranz. Fig. (Despre stari fizice sau sufleteshti) Al cuprinde; al copleshi. ◊ Expr. (Fam.) Cand teapuca mult te tzine? = nai de gand sa mai ispraveshti odata? Ce tea apucat? se zice (in semn de mirare sau de nemultzumire) cand cineva comite (pe neashteptate) un act nepotrivit. II. 1. Tranz. A ajunge la timp pentru a gasi ceva sau pe cineva care este gata sa plece. Voia sapuce trenul. 2. Tranz. A trai atata incat sa poata cunoashte pe cineva sau sa fie martor la ceva. ♦ Intranz. A primi ceva prin traditzie; a moshteni un obicei o deprindere etc. Asha a apucat. 3. Tranz. shi refl. A incepe sa faca ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a intreprinde ceva. Se apuca de lucru. III. Tranz. shi intranz. A se indrepta a se deplasa intro anumita directzie. Lat. aucupare.