APUCÁ apúc vb. I. I. 1. Tranz. A prinde a lua a inshfaca a inhatza. ◊ Expr. A apuca pe dumnezeu de picior = a simtzi o mare bucurie. ♦ A pune mana (in graba) pe ce are la indemana; ashi insushi ceva la repezeala. ◊ Expr. A apuca loc = a reushi sa ocupe un loc. (Intranz.) (Care) pe unde apuca = (care) pe unde nimereshte. 2. Refl. A se prinde a se agatza a se tzine de ceva sau de cineva. 3. Tranz. Fig. A cuprinde cu privirea. ♦ A prinde cu auzul cu mintea; a pricepe. 4. Tranz. Fig. A cuprinde a copleshi. ◊ Expr. (Fam.) Cand teapuca mult te tzine? = nai de gand sa mai ispraveshti odata? Ce tea apucat? = ce tzia venit? ce ai? 5. Tranz. Fig. A trage pe cineva la raspundere a lua pe cineva din scurt. II. 1. Tranz. A ajunge la timp pentru a gasi pe cineva sau ceva care este gata sa plece. Eram grabit sapuc shi trenul. (SADOVEANU). 2. Tranz. A trai atata incat sa poata cunoashte pe cineva sau sa fie martor la ceva. Simtzeam k nu voi mai apuca ziua de maine (CAMIL PETRESCU). ♦ A trai in acelashi timp cu cineva sau ceva. ♦ Intranz. A primi ceva prin traditzie; a moshteni un obicei o deprindere etc. Parul lins...il poartan tample asha a apucat de la masa (DELAVRANCEA). 3. Tranz. shi refl. A ajunge a incepe sa faca ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a intreprinde ceva. Nu te apuca de nazbatii (CREANGA). III. Tranz. shi intranz. A se angaja pe un drum a lua drumul; a porni a merge. ◊ Expr. (Intranz.) A apuca inainte = a merge mai iute decat cineva al intrece; fig. a anticipa. A apuca cu gura inainte = a se grabi sa raspunda fara a lasa pe altul sa sfarsheasca vorba. IV. Refl. (Reg.) A se angaja la cineva sau la ceva; a se tocmi. Sa ne apucam argatzi (SHEZ.). ◊ Expr. (Intranz.) A apuca la (sau in) ramashag = a face prinsoare. Lat. aucupare.