apúc a á v. tr. (din a apoca d. interj. poc care arata lovirea ideĭe apropiata de apucare. Cp. cu inhatz shi inshfac). Prind (cuprind) rapede cu mina cu dintziĭ sh. a.: jandarmul apuca pe tilhar calu apuca ĭarba cu buzele. Surprind: ĭa apucat noaptea pe drum. Ocup: a stricat cetatea k sa n’o apuce dushmaniĭ. Capat dobindesc: s’apuc ceva banĭ pe marfa asta. Rapesc ĭaŭ cu hapca: a apuca bunu altuĭa. Insist sa: la apucat saĭ plateasca datoria; degeaba m’apucĭ pe mine k nu shtiŭ unde a fugit el. Ma indrept spre pornesc: a apucat (adica „drumu”) la deal spre sat. Unde a apucat? Incotro a pornit? Vad ajung in timp: bine k n’am murit shi am apucat shi eŭ asta! Ajung sa am parte sa: n’a apucat sa faca zece pashĭ shi ĭa shi sarit ĭepurele. Cuprind (vorbind de o boala de un sentiment de o stare): m’aŭ apucat frigurile fioriĭ groaza somnu. Apuc inainte anticip intrec. Apuc pe Dumnezeŭ de picĭor daŭ de o mare fericire. Cind te apuca mult te tzine? cind te cuprinde nebunia mult te tzine? Asha am apucat asha nea ramas obiceĭu de la stramoshĭ. V. intr. Vechĭ. Apuc la suflet capat curaj. V. refl. Ma agatz: m’apuc sa taĭ lemne de arat de negustorie de latina. Vechĭ. Ma prind ma’nvoĭesc: m’apuc sluga la el a facut cum s’a apucat. A se apuca ramashag a pune ramashag. Trans. A te apuca fecĭor a incepe sa fiĭ fecĭor (flacaŭ). A te apuca cu minile de cap a da semne de desperare. Pe apucate cum se intimpla la noroc cum se poate in graba: aci e pe apucate nu pe alese! V. ragaduĭesc.