APRÓD, aprozi, s. m. (În trecut) 1. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Aprodul cel bătrîn și de treabă o observa în tăcere, scărpinîndu-și cu arătătorul mînii stingi bărbuța albă. SADOVEANU, B. 80. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: «Poftiți la ședință, domnilor deputați». REBREANU, R. II 35. 2. Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lîngă domn ca paj sau ca scutier. Stau pîlcuri de oșteni... Aprozi, copii din casă, curteni și lefegii. ALECSANDRI, P. III 210.